postrigáș, postrigáși, s.m. (înv.) persoană (mai ales călugăr) care ține de un postrig (de tagma călugărească). Vezi definitia »

sturichíș, sturichíșuri, s.n. (reg.) pădure tânără și deasă, alcătuită, din mai multe specii de arbori; tufiș, tufăriș. Vezi definitia »

CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș. Vezi definitia »

șemfăláș, șemfăláșe, s.n. (reg.) loc unde se încheie căpriorii la acoperișul unei case. Vezi definitia »

MĂRUNȚÍȘ, mărunțișuri, s. n. 1. Lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș. ♦ Vânat format din animale mici. 2. Fig. (La pl.) Fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri. 3. (Cu sens colectiv) Monede (de metal) de valoare mică. 4. (Înv.; în loc. adv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul. – Mărunt + suf. -iș. Vezi definitia »