CHINTESÉNȚĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esență, substanță eterică considerată de alchimiști ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer și foc. 2. Esența, principalul, esențialul într-o concepție, într-un lucru, într-o operă etc. [Var. cvintesență s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esență]. Vezi definitia »

cucurmínă, cucurmíne, s.f. (reg.) bibilică. Vezi definitia »

năsturăreásă, năsturărése, s.f. (înv.) 1. soție de năsturar. 2. femeie care face sau vinde nasturi. Vezi definitia »

șovăreáță s.f. (reg.) plantă erbacee de culoare verde-cenușiu, cu tulpina înaltă de 2 metri, cu frunze lungi și flori roșcate în formă de spic, care crește pe lângă mlaștini și bălți. Vezi definitia »

ARCUITÚRĂ, arcuituri, s. f. Parte a unui obiect încovoiat în formă de arc. – Din arcui + suf. -(i)tură. Vezi definitia »