ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari. Vezi definitia »

UIEGÁR¹, uiegare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează sticle și vase; blidar. – Din uiagă + suf. -ar. Vezi definitia »

ȚEVÁR, țevare, s. n. Aparat care servește la răcire, la înghețare; cadă de răcire prin care trec țevile la cazanul de fabricat țuică. – Țeavă + suf. -ar. Vezi definitia »

PERIAPENDICULÁR, -Ă adj. Situat în jurul apendicelui. [Cf. fr. périappendiculaire]. Vezi definitia »

BEZOÁR¹ s. m. specie de capre sălbatice din munții stâncoși din Creta, din Asia Mică și din Caucaz. (< engl. bezoar) Vezi definitia »