FOLIÁR, -Ă adj. referitor la frunze. (< fr. foliaire) Vezi definitia »

circar, circari s. m. (intl.) 1. hoț prost. 2. persoană neserioasă. Vezi definitia »

jitár (jitári), s. m. – Persoană angajată să păzească semănăturile. Sl. (bg., rus.) žitarĭ, din sl. žito „grîu” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 160; Conev 68). – Der. jităreasă, s. f. (nevastă de jitar); jitărie, s. f. (locuința jitarului; impozit); jitărit, s. n. (consum, drept); jitniță (var. jigniță), s. f. (hambar), din sl. žitĭnica, cf. bg., rus. žitnica (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 160; Conev 81); jitnicer (var. jignicer), s. m. (înv., dregător care avea grijă de magaziile cu grîne ale armatei sau ale curții domnești); jitnicereasă (var. jitniceroaie), s. f. (nevastă de jitnicer). Jetui, vb. refl. (Trans., a se umfla, a se ghiftui), pus în legătură de Drăganu, Dacor., IX, 209, cu cuvintele precedente, pare mai curînd o var. de la ghftui, ca jilău față de gealău sau jirav față de ghirav, firav. Vezi definitia »

SUMĂNÁR, sumănari, s. m. Persoană care face sau vinde sumane. – Suman + suf. -ar. Vezi definitia »

AUXILIÁR, -Ă, auxiliari, -e, adj. (Adesea substantivat) Care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de ceva principal; ajutător. ◊ Verb auxiliar = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse. ♦ (Mat.) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă. [Pr.: a-u-xi-li-ar] – Fr. auxiliaire (lat. lit. auxiliaris). Vezi definitia »