Definita cuvantului tămădaș
tămădáș s.n. (reg.) origine, proveniență.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu tămădaș
peșchéș (peșchéșuri), s. n. – 1. Plocon, dar, cadou. – 2. Tribut datorat sultanului în chip de dar. – Mr. piskeșe, megl. pișcheș. Tc. (per.) peșkeș (Șeineanu, II, 292; Loebel 76; Roesler 601; Lokotsch 1663), cf. ngr. πεσϰέσι, alb. peškeš, bg., sb. piškeš. Vezi definitia »
FEDELÉȘ, fedeleșuri, s. n. Butoiaș mic, de forme diferite, în care țăranii își țin apa când lucrează la câmp. ◊ Expr. (Adverbial) A lega fedeleș = a lega strâns și bine ca să nu poată scăpa; a lega cobză. [Acc. și: fédeleș. – Pl. și: fedeleșe] – Din magh. fedeles. Vezi definitia »
ARMĂSĂRÁȘ, armăsărași, s. m. Diminutiv al lui armăsar; armăsăruș. – Armăsar + suf. -aș. Vezi definitia »
MĂCRÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze alungite și acrișoare, cultivată ca plantă alimentară sau medicinală (Rumex acetosa). ◊ Măcriș mărunt = varietate de măcriș cu frunzele în formă de spadă și cu flori roșietice (Rumex acetosella). Măcrișul calului = varietate de măcriș cu frunzele ușor încrețite și cu flori verzui (Rumex conglomeratus). ◊ Compus: măcrișul-iepurelui sau măcrișul-caprei = plantă erbacee cu frunze acrișoare acoperite cu peri, asemănătoare ca formă cu ale trifoiului, și cu flori albe, roșietice sau albăstrui (Oxalis acetosella). ♦ Sare de măcriș = numele popular al unei combinații de acid oxalic cu oxalat acid de potasiu. – Et. nec. Cf. acru. Vezi definitia »
oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Vezi definitia »