hăpălíg, hăpălíge, s.n. (reg.) par de lemn pentru fasole agățătoare. Vezi definitia »

supșíg s.n. (reg.) boală care se manifestă la om. Vezi definitia »

podvíg (-guri), s. n. – Penitență, mortificare. Sl. podvigŭ „luptă” (Miklosich, Slaw. Elem., 37). – Der. podvigui, vb. refl. (a se mortifica). Vezi definitia »

PFÉNIG s. m. monedă divizionară germană, a suta parte dintr-o marcă. (< germ. Pfennig) Vezi definitia »

GIG s. n. 1. ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe rulante pentru cei care trag la rame. 2. trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. (< engl. gig) Vezi definitia »