Definita cuvantului leucă
LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu leucă
APICOLÍZĂ s.f. 1. Operația de turtire a vîrfului unui plămân. 2. Leziune a vârfului rădăcinii dentare, datorită de obicei unor infecții cronice parodontale. [< fr. apicolyse, cf. lat. apex – vârf, gr. lysis – disociere]. Vezi definitia »
chídă (chíde), s. f. – 1. Negură, ceață. – 2. Chiciură. – Var. chidie. Mag. köd „negură” (Cihac, II, 489). – Der. chida, vb. (a cădea chiciură). Vezi definitia »
CITÓLĂ, citole, s. f. Instrument medieval cu coarde de forma migdalei și cu gâtul scurt. – Din fr. citole. Vezi definitia »
FOLICULÍNĂ s. f. hormon sexual feminin secretat de foliculul ovarian; hormon folicular, estronă. (< fr. folliculine) Vezi definitia »
palávră (palávre), s. f. – Bîrfă, balivernă, brașoavă, minciună. – Mr. palavră. Sp. palabra, prin intermediul tc. palavra (Meyer, Türk. St., I, 37; Șeineanu, II, 281), cf. ngr. παλάβρα, sb. palavra. Cuvînt introdus probabil prin. iud. sp.; pentru semantism, cf. fr. palabre. Legătura cu gr. παραβολή (Philippide, Principii, 140) nu e posibilă în mod direct. – Der. palavragi (var. pălăvrăgi), vb. (a trăncăni, a flecări); pălăvrăgeală, s. f. (trăncăneală); palavragiu, s. m. (flecar, limbut); palavragioaică, s. f. (femeie flecară); pălăvri, vb. (Olt., a trăncăni). Vezi definitia »