SALAMALÉC, salamalecuri, s. n. Formulă de salut la popoarele de religie mahomedană; închinăciune adâncă, temenea (care însoțește rostirea acestei formule). – Din tc. selâmaleyküm. Cf. fr. salamalec. Vezi definitia »

proorátec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir. Vezi definitia »

DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des¹- + cântec. Vezi definitia »

ȘPEC s. n. (poligr.) surplus de materie lucrată. (< germ. Speck) Vezi definitia »

chisléc (-curi), s. n. (Înv.) Pivniță, cramă. Tc. lislak (Loebel 241). Vezi definitia »