pucluí, pucluiésc, vb. IV (reg.) 1. (în construcții negative) a prididi, a răzbi, a aduce la capăt, a dovedi. 2. (în forma: puculi) a sta, a locui. 3. (în forma pucului) a fura. Vezi definitia »

înmelcuí, înmelcuiésc, vb.IV (înv.) a forma ceva ca melcul, a învârti (hârtia) în formă de melc. Vezi definitia »

ÎNCÂRDUÍ, încârduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăși. – Din în cârd + suf. -ui. Vezi definitia »

AUTOINSTRUÍ, autoinstruiesc, vb. IV. Refl. A se instrui ca autodidact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + instrui. Vezi definitia »

hălăduí (-uésc, hălăduít), vb. – 1. (Înv.) A se refugia, a se adăposti. – 2. A scăpa, a se salva. – 3. A trăi, a locui, a sălășlui. – Var. (înv.) hălăstui. Mag. haladni „a merge în față” (DAR). – Der. hălăduință, s. f. (lăcaș). Vezi definitia »