ARȚÁG, arțaguri, s. n. (Pop. și fam.) Pornire spre ceartă, chef de ceartă. [Var.: harțág s. n.] – Din magh. harcag. Vezi definitia »

vălmășág s. n., pl. vălmășáguri Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »

SCATOFÁG, -Ă adj., s.m. Coprofag. [< fr. scatophage]. Vezi definitia »

LITOFÁG, -Ă adj. (despre unele animale) care se hrănește cu nisip sau pietriș. (< fr. lithophage) Vezi definitia »