MELEÁG, meleaguri, s. n. (De obicei la pl.) Loc, teren (situat în apropierea cuiva), împrejurime, vecinătate; cuprins al unei așezări omenești, ținut, regiune, loc; tărâm. – Din magh. mellék. Vezi definitia »

bunceág (bunceáguri), s. n. – 1. Brădișor (Lycopodium clavatum). – 2. Mușchi, covor de mușchi. Mag. boncs „pachet”, boncsok „licopodiu” (Cihac, II, 486), etimon pe care DAR îl dă drept incert; cf. rus., rut. bunčuk „plantă equisetacee”, pol. bunczuk „plantă equisetacee”. Vezi definitia »

ARHIPELÁG, arhipelaguri, s. n. Grup de insule apropiate dintr-o mare sau dintr-un ocean. – Din ngr. arhipélagos. Vezi definitia »

a pune piciorul în prag expr. a-și impune punctul de vedere. Vezi definitia »

GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerșetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague]. Vezi definitia »