SPURCĂCIÚNE, spurcăciuni, s. f. 1. Lucru spurcat² (1), grețos; scârnăvie, murdărie. ♦ Fig. Faptă sau vorbă murdară; trivialitate. 2. Termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; p. ext. monstru. – Spurca + suf. -ăciune. Vezi definitia »

SUSTRACȚIÚNE, sustracțiuni, s. f. (Rar) Sustragere, furt. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. soustraction. Vezi definitia »

PRESESIÚNE s. f. sesiune de examene care precedă pe cea propriu-zisă. (< pre-+ sesiune) Vezi definitia »

MICROREGIÚNE s.f. Teritoriu restrâns în cadrul unei regiuni urbanistice. [Et. incertă]. Vezi definitia »

REZECȚIÚNE s.f. v. rezecție. Vezi definitia »