GUIȚĂTÚRĂ, guițături, s. f. Guițat. [Pr.: gu-i-] – Guița + suf. -ătură. Vezi definitia »

ASPARÁGINĂ s.f. Alcaloid existent în mlădițele de sparanghel, în rădăcinile de nalbă etc., care se întrebuințează ca diuretic. [< fr. asparagine]. Vezi definitia »

HORMONOPOIÉZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse) Vezi definitia »

clúscă (clúpsă), clúcse, s.f. (reg.) cursă de prins șoareci, păsări, animale mici; batcă, capcană, cleapță, zancă. Vezi definitia »

BLÁZĂ s.f. Recipient, vas mare de laborator; cazan. [< germ. Blase]. Vezi definitia »