VÉRVĂ s.f. Însuflețire, bună dispoziție; aflux verbal, bogăție de idei care rezultă din această însuflețire. ◊ A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil. [< fr. verve]. Vezi definitia »

APERTÚRĂ s.f. 1. Deschidere, deschizătură. 2. Grad de deschidere a gurii în timpul articulației unui fonem. ♦ Caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia. [Cf. lat., it. apertura, fr. aperture]. Vezi definitia »

CHENZÍNĂ s. f. 1. retribuție cuvenită unei persoane pe o jumătate de lună. 2. perioadă de timp între o chenzină (1) și alta. (< fr. quinzaine) Vezi definitia »

METILCELULÓZĂ s. f. eter metilic al celulozei, rezultat prin tratarea acesteia cu sulfat sau clorură de metil. (< fr. méthylcellulose) Vezi definitia »

DIAPÁUZĂ s.f. Perioadă de încetinire a funcțiilor vitale la insecte pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență. [Pron. di-a-pa-u-. / cf. fr. diapause]. Vezi definitia »