podán, podáni, s.m. (înv.) 1. supus rus, muscal. 2. persoană care era supusă la bir; clăcaș, șerb, iobag. 3. (reg.) îngrijitor. Vezi definitia »

XENOMÁN, -Ă, xenomani, -e, s. m. și f. Persoană care are o preferință deosebită pentru străini și pentru tot ceea ce provine de la ei. – Din fr. xénomane. Vezi definitia »

noián (noiánuri), s. n. – 1. (Înv.) Golf. – 2. Mare, largul mării; puzderie. Origine necunoscută. Relația cu alb. ujanë „ocean”, din uf „apă” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, II, 726; Pușcariu, Dacor., III, 387; Pușcariu, Lr., 265; Rosetti, II, 120) nu pare probabilă (cf. Tiktin), deoarece, dacă ambele cuvinte provin din aceeași sursă, rom. nu ar conserva terminația -an (› -în). După ipoteza puțin sigură a lui Densusianu, GS, III, 423, în loc de *loian ‹ sl. loj- „a curge”; după Giuglea, Dacor., X, 108, din alb. llohë „ploaie”. Legat de ceh. noŕe „abis”, după Cihac, II, 217, sau anterior indoeurop. (Lahovary 339). Sensul de „mare” ar putea fi secundar. Nuanța înv. pare să fie cea de „coastă de mare, golf”; cel modern de „larg al mării”, ar putea fi rezultatul unei interpretări echivoce, căci cuvîntul nu are circulație populară. Dacă ar fi așa, s-ar putea porni de la naie „navă”, *năian „loc pentru nave” (ca ochian „instrument pentru ochi”). Vezi definitia »

BUTÁN s. n. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele din zăcămintele de petrol sau se obține pe cale industrială. – Fr. butan. Vezi definitia »

FRIULÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Locuitor) din regiunea italiană Friuli. // s.f. Limbă vorbită în această regiune; furlană (2). [< it. friulano]. Vezi definitia »