PLATELÁJ, platelaje, s. n. Element de construcție al unui pod care susține calea podului și transmite greutatea acesteia și încărcările mobile la grinzile podului. – Din fr. platelage. Vezi definitia »

AMBREIÁJ s. n. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare. (< fr. embrayage) Vezi definitia »

SERVÁJ s. n. (În evul mediu) Starea, situația de serv; iobăgie, șerbie. – Din fr. servage. Vezi definitia »

ETIÁJ s.n. (Geol.) Cel mai scăzut nivel al unui râu, al unui lac etc. [Pron. -ti-aj. / < fr. étiage]. Vezi definitia »

CENTRÁJ, centraje, s. n. Centrare. – Din fr. centrage. Vezi definitia »