HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în tările românești si în Peninsula Balcanicaă. 2. Via, tă sau îndelentnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ELECTROFILÍE s. f. puterea electrofilă a unei particule. (< fr. électrophilie) Vezi definitia »

INFÚZIE s. f. 1. soluție apoasă dintr-o plantă prin opărire cu un lichid fiert în clocote. 2. introducere a unui lichid organic în organism. 3. (fig.) insuflare, aport (de idei, curaj, sentimente, capital etc.) 4. (zoot.) definirea aportului genetic al rasei amelioratoare într-o încrucișare. (< fr. infusion, lat. infusio) Vezi definitia »

CONFLAGRÁȚIE, conflagrații, s. f. Conflict armat în care sunt atrase numeroase state. [Var.: (înv.) conflagrațiune s. f.] – Din fr. conflagration, lat. conflagratio, -onis. Vezi definitia »

PÂNZĂRÍE, pânzării, s. f. 1. Cantitate mare de pânză (I 1) sau de articole confecționate din pânză; pânzeturi. 2. Magazin de pânzeturi. ♦ Atelier sau fabrică unde se țes pânzeturi. – Pânză + suf. -ărie. Vezi definitia »