Definita cuvantului tartar
TARTÁR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu tartar
ALBINÁR, albinari, s. m. 1. (Pop.) Apicultor. 2. (Ornit.) Prigoare. – Albină + suf. -ar. Vezi definitia »
AURÁR, aurari, s. m. 1. Meșter care lucrează obiecte de aur. (1). 2. Persoană care extrage aur (1) din mine, din nisipul râurilor. [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ar. Vezi definitia »
EPIFIZÁR, -Ă adj. Referitor la epifiză, al epifizei. [< fr. épiphysaire]. Vezi definitia »
plumbár, plumbári, s.m. (înv.) 1. persoană care lucrează obiecte din plumb. 2. persoană care sigilează coletele cu plumb. Vezi definitia »
PROCONSULÁR, -Ă adj. referitor la proconsul, guvernat de un proconsul. (< fr. proconsulaire, lat. proconsularis) Vezi definitia »