GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [Pr.: ghio-] – Din ghioagă + suf. -ar. Vezi definitia »

nichitar, nichitari s. m. (deț.) păduche. Vezi definitia »

MÂNECÁR, mânecare, s. n. 1. Haină țărănească scurtă, de stofă, de blană sau de pânză, cu sau fără mâneci. 2. Perniță sau scândură îmbrăcată în pânză, pe care se calcă mânecile unei haine. – Mânecă + suf. -ar. Vezi definitia »

POLOGÁR, pologari, s. m. (Reg.) Persoană care întoarce, împrăștie și adună fânul cosit; pologaș. – Polog¹ + suf. -ar. Vezi definitia »

ALCAZÁR s. n. palat întărit, de origine maură, în Spania. (< sp., fr. alcazar) Vezi definitia »