INCARNÁȚIE s. f. incarnare. (< fr. incarnation, lat. incarnatio) Vezi definitia »

-MANȚÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „devinație”, „ghicit”, „prezicere”. [< fr. -mantie, it. -manzia, cf. gr. manteia < mantis – ghicitor, profet]. Vezi definitia »

CONVULSIOTERAPÍE, convulsioterapii, s. f. (Med.) Metodă terapeutică de șoc constând în provocarea intenționată a convulsiilor. [Pr.: -si-o-] – Convulsie + terapie. s. f. v. convulsie. Vezi definitia »

OOGAMÍE s.f. (Biol.) Unirea celulei sexuale femele cu cea masculă la alge și la ciuperci. [Gen. -iei. / < fr. oogamie, cf. gr. oon – ou, gamos – unire]. Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s. f. împrăștiere naturală sau artificială a semințelor. (< fr. sémination) Vezi definitia »