cumpănáș, cumpănáși, s.m. (înv.) tovarăș, soț, asociat. Vezi definitia »

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov. – Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor). Vezi definitia »

TĂTĂRÁȘ, tătărași, s. m. Diminutiv al lui tătar (1). – Tătar + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂUZÁȘ, căuzași, s. m. (Înv.) Partizan al unei cauze (secrete); conspirator, revoluționar. ♦ (În Țara Românească) Participant la revoluția de la 1848. [Pr.: că-u-] – Cauză + suf. -aș. Vezi definitia »