MÁRCĂ², mărci, s. f. Unitate monetară principală în unele țări europene. – Din germ. Mark. Vezi definitia »

ALBUMÍNĂ, albumine, s. f. Substanță organică din grupul proteinelor care intră în alcătuirea chimică a celulelor animale și vegetale și constituie elementul de bază în compoziția albușului de ou și a serului din sânge. – Fr. albumine. Vezi definitia »

ATROPÍNĂ s. f. Alcaloid extras din mătrăgună, măselariță, laur etc. și folosit împotriva spasmelor; ca dilatant al pupilei etc. – Din fr. atropine. Vezi definitia »

VRÁJĂ, vrăji, s. f. 1. (În basme și în superstiții) Acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta; farmec, vrăjitorie. ♦ Descântec. 2. Atmosferă de încântare, de farmec, de atracție. ◊ Loc. adj. (Rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă. – Din sl. vraža. Vezi definitia »

EXIGÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi exigent; pretenție, cerință. [Cf. fr. exigence, lat. exigentia]. Vezi definitia »