pofálă (-ắli), s. f. – 1. Pompă, fast. – 2. Elogiu, laudă. – Var. pohfală, pohvală. Sl. pohvala, bg., sb. pofala (Tiktin). Sec. XVII-XIX, înv., ca și der.: pohfalenie, s. f. (laudă), din sl. pohvaljenije; pohvăli, vb. (a lăuda), din sl. pohvaliti. – Cf. fală. Vezi definitia »

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja. Vezi definitia »

ZOOIGIÉNĂ s.f. Igiena animală. [Pron. zo-o-i-. / et. incertă]. Vezi definitia »

LAGÉNĂ s.f. 1. Vas antic cu gâtul strâmt, în care se păstra vinul. 2. Mică prelungire a sacului la pești, care constituie în scara evolutivă începutul viitorului melc al urechii interne de la vertebratele superioare. [< lat. lagena, cf. fr. lagène]. Vezi definitia »

PETULÁNȚĂ s. f. vivacitate impetuoasă; zburdălnicie, neastâmpăr, vioiciune. (< fr. pétulance) Vezi definitia »