CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂLDĂRÁȘ¹, căldărași, s. m. Muncitor care curăță de zgură oala de turnat oțel și montează pâlnia și dopul acesteia. – Căldare + suf. -aș. Vezi definitia »

CASTRONÁȘ, castronașe, s. n. Diminutiv al lui castron; castronel. – Castron + suf. -aș. Vezi definitia »

JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate (Salvia); plantă care face parte din acest gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -eș. Vezi definitia »

BOLOVĂNÍȘ, bolovănișuri, s. n. Teren pietros, plin de bolovani. – Bolovan + suf. -iș. Vezi definitia »