a lua țuicomicină expr. (pop.) a se trata de răceală cu băuturi spirtoase. Vezi definitia »

PERIADENÍTĂ s. f. inflamație a țesutului conjunctiv din jurul unui ganglion limfatic. (< fr. périadénite) Vezi definitia »

CRĂTICIOÁRĂ, crăticioare, s. f. Diminutiv al lui cratiță. – Cratiță + suf. -ioară. Vezi definitia »

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »

BELÍTĂ s.f. Exploziv folosit în minele de cărbuni. [< fr. bellite]. Vezi definitia »