BÚCIUM¹, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »

CÍNGULUM s. n. 1. formațiune anatomică în formă de cordon. ◊ fascicul de fibre situat pe fața internă a emisferelor cerebrale, cu rol important în geneza emoțiilor. 2. proeminență pe fața ovală a incisivilor superiori. (< fr., lat. cingulum) Vezi definitia »

AUTOCONSÚM s.n. (Ec.) Folosire de către un producător pentru consumul propriu a produselor realizate de el însuși. [< it. autoconsumo]. Vezi definitia »

CÁMBIUM s. n. v. cambiu. Vezi definitia »

CUBÍCULUM s. n. 1. cameră de culcare în casele romane. ◊ camera mortuară în galeriile catacombelor. 2. (în Imperiul Bizantin) cancelaria personală a împăratului. (< lat. cubiculum) Vezi definitia »