Definita cuvantului chimen
chimén s. m. – Plantă cu semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carvi). – Mr. chimin. Gr. ϰύμινον, în parte prin intermediul sl. kjominŭ, kiminŭ (cf. bg. kimén, v. rus. kiminŭ, mag. kömény, cf. Vasmer, Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc. kimion, de unde rom. chimion, s. m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg. kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der. chimioniu, adj. (verde închis).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chimen
TRUDGEN s.n. (Sport) Stil de înot, caracterizat printr-o mișcare de tracțiune alternativă a brațelor și prin lovirea în foarfecă a picioarelor, corpul alunecând pe aceeași parte. [Pron. trádgen. / < fr., engl. trudgen, cf. John Trudgen – căpitan englez care a făcut popular acest stil de înot]. Vezi definitia »
HEPATOGÉN, -Ă adj. de origine hepatică, generat de ficat. (< fr. hépatogène) Vezi definitia »
BERLICHINGEN [berlihiŋgən], Götz von (1480-1562), cavaler german. Aventurier și brigand faimos, supranumit „Mînă de fier”, datorită mecanismului de care se servea în locul mîinii stîngi pierdute la asediul cetății Landshut (1504). Figură legendară a cavalerismului german, devenit personaj literar. Vezi definitia »
POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen. Vezi definitia »
TEN s. n. culoarea și calitatea pielii obrazului. ♦ fond de ~ = produs cosmetic colorat, folosit ca fard. (< fr. teint) Vezi definitia »