TRASÉU, trasee, s. n. Drum pe care îl parcurge (în mod permanent) un vehicul sau o ființă; rută. ♦ Linie, direcție pe care o are un drum, o cale ferată etc. ♦ Drum special amenajat pe care trebuie să-l străbată concurenții la o probă sportivă. ♦ Drum parcurs în spațiul de un corp în mișcare; traiectorie. – Din fr. tracé. Vezi definitia »

aréu s. m. – Buruiană-de-venin (Euphorbia helioscopia). – Var. ariu. Origine necunoscută. DAR presupune o legătură cu alior. Vezi definitia »

MEMBRANACÉU, -ÉE adj. Membranos, subțire. [Pron. -ceu. / < lat. membranaceus]. Vezi definitia »

ONGLÉU, ongleuri, s. n. (Poligr.) Falț. – Din fr. onglet. Vezi definitia »

LEPEDÉU, lepedeie, s. n. (Reg.) Cearșaf. – Din magh. lepedö. Vezi definitia »