urluí (-uésc, -ít), vb. – A măcina mare, a sfărîma. – Var. hurlui. Mag. örölni (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). – Der. urluială (var. hurluială), s. f. (porumb sau cereale măcinate grosier, pentru vite). Vezi definitia »

măzăluí, măzăluiésc, vb. IV (reg.) a mâzgăli, a vopsi, a murui; a scrie rău. Vezi definitia »

BĂCIUÍ, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brânzeturi. 2. Fig. A întârzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci. Vezi definitia »

bipui, bipuiesc v. t. a da un bip / bipuri, a apela de pe un telefon mobil o altă persoană cu telefon mobil, fără a afectua propriu-zis o convorbire telefonică. Vezi definitia »

cutruluí, cutruluiésc, vb. IV (reg.) a cotrobăi, a scotoci, a bodicăi, a cutruzui. Vezi definitia »