STĂPÂNÍRE, stăpâniri, s. f. Acțiunea de a (se) stăpâni și rezultatul ei. 1. Proprietate, posesiune. 2. Domnie, suveranitate; conducere, guvernare; dominație. ◊ Expr. A avea stăpânire asupra cuiva = a avea autoritate, ascendent moral asupra cuiva; a domina, a conduce. ♦ Putere, autoritate de stat; persoanele care reprezintă această autoritate. 3. Fig. Înfrânare, dominare a propriilor porniri, sentimente, etc. ◊ Expr. Stăpânire de sine = calm, sânge rece, cumpăt. – V. stăpâni. Vezi definitia »

BETONÁRE, betonări, s. f. Acțiunea de a betona. Vezi definitia »

ANERISÍRE, anerisiri, s. f. v. ANERISI. – [DER] Vezi definitia »

CRESTÁRE, crestări, s. f. Acțiunea de a (se) cresta. – V. cresta. Vezi definitia »

GUDRONÁRE, gudronări, s. f. Acțiunea de a gudrona și rezultatul ei; gudronaj. – V. gudrona. Vezi definitia »