ISTORÍSM s. n. principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. (< fr. historisme, rus. istorizm) Vezi definitia »

BAPTÍSM s. n. Numele unei secte creștine care consideră că botezul trebuie primit la o vârstă conștientă; doctrina acestei secte. – Fr. baptisme. Vezi definitia »

AUTONOMÍSM s. n. tendință către autonomie. (< fr. autonomisme) Vezi definitia »

MACROCÓSM s.n. (Liv.; op. microcosm) Universul considerat în totalitatea sa ca o structură unitară, organică; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume]. Vezi definitia »

BORBORÍSM s. n. Zgomot perceptibil de la distanță, produs la nivelul abdomenului de gazele ce se deplasează în tubul digestiv. Vezi definitia »