BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr. bonapartisme) Vezi definitia »

ANTAGONÍSM, antagonisme, s. n. Contradicție de neîmpăcat între părți, elemente, clase sociale sau forțe opuse care se află în luptă. – Fr. antagonisme (< gr.). Vezi definitia »

SUBSTANȚIALISM s. n. denumire dată teoriilor care susțin existența substanței (2). (< fr. substantialisme) Vezi definitia »

SARDANAPALÍSM s. n. viață decăzută; mod de trai decadent. (< sardanapal/ic/ + -ism) Vezi definitia »

GASTROPILOROSPÁSM s. n. contractură spasmodică a stomacului și pilorului. (< fr. gastro-pylorospasme) Vezi definitia »