VICÁR s. m. 1. cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ◊ funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului Roman, care administra o dioceză imperială. 2. locțiitor al unui mitropolit, episcop sau alt demnitar bisericesc. (< fr. vicaire, lat. vicarius) Vezi definitia »

URDÁR, (1) urdari, s. m., (2, 3) urdare, s. n. 1. S. m. Cioban care face urda la stână; vânzător de urdă. 2. S. n. Vas, ceaun, căldare în care se fierbe sau în care se păstrează urda. 3. S. n. Unealtă cu care se amestecă zerul pus la fiert pentru a se obține urda (1). – Urdă + suf. -ar. Vezi definitia »

CĂLDĂRÁR, căldărari, s. m. Meșteșugar care face sau repară căldări (1) și alte vase (de aramă). – Căldare + suf. -ar. Vezi definitia »

subnotár, subnotári, s.m. (înv.) funcționar public care ocupa în ierarhia posturilor un loc imediat subordonat celui de notar; ajutor de notar. Vezi definitia »

PLANETÁR, -Ă adj. 1. Referitor la planete, de planete, al planetelor. ♦ Sistem planetar = totalitatea planetelor care se învârtesc în jurul Soarelui. 2. Angrenaj planetar = angrenaj în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc concomitent în jurul axelor proprii și în jurul axei unei alte roți dințate; ax planetar = axul care mișcă roata motoare a unui automobil primind mișcarea de la diferențial. [Cf. fr. planétaire, lat. planetarius]. Vezi definitia »