slăbíu, -íe, adj. (reg.; despre oameni) care este cam slab, lipsit de vitalitate, de putere; debil, firav, plăpând, fragil. Vezi definitia »

PATRÍCIU s. n. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu. (< lat. patricius) Vezi definitia »

LARÁRIU s. n. încăpere în casele romane unde se păstrau statuetele larilor și penaților. (< lat. lararium, fr. laraire) Vezi definitia »

POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu. 2. (În sintagma) Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (pop.) silitră. – Din fr. potassium. Vezi definitia »

DILÚVIU s. f.. 1. potopul biblic; (p. ext.) revărsare de ape, cu furtună și ploi torențiale; potop. 2. pleistocen. (< fr., lat. diluvium) Vezi definitia »