miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri). Vezi definitia »

RECĂSĂTORÍ, recăsătoresc, vb. IV. Refl. A se căsători din nou. – Re¹- + căsători. Vezi definitia »

juvéturi s.f. pl. (reg.) păsări. Vezi definitia »

orătúri s.f. pl. (reg.) păsări de curte, orătănii. Vezi definitia »

frământurí, frământurésc, vb. IV (înv.) a fărâmița. Vezi definitia »