Definita cuvantului miercuri
miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles. – Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miercuri
GERI- v. gero1-. Vezi definitia »
METRI- v. metro1-. Vezi definitia »
ȚUICĂRÍ, țuicăresc, vb. IV. Refl. A bea țuică, a se cinsti cu țuică; a se țuicui. – Țuică + suf. -ări. Vezi definitia »
AURI1-/AURO- elem. „aur”. (< fr. auri-, auro-, cf. lat. aurum) Vezi definitia »
bobosari= oameni prosti si mandri care nu isi cunosc limitele Vezi definitia »