MENTÓL s. n. substanță aromatică volatilă din uleiul de mentă, sau sintetic, folosit ca antiseptic și calmant. (< fr. menthol) Vezi definitia »

ocól (ocóluri), s. n. – 1. Circuit, contur, circumferință. – 2. Loc îngrădit, țarc de vite. – 3. Înconjur, întorsătură. – 4. Strîngere în turmă a vitelor. – 5. Deviație, digresiune. – 6. District judiciar. – 7. Tribunal pentru prima instanță. Sl. okolu „cerc”, din kola „roată”, cf. colb, colac (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 224; Conev 70), cf. bg. okol, mag. akol. – Der. ocoli, vb. (a da ocol, a înconjura; a se abate; a se suci; a împrejmui; a evita); din sl. okoliti, ukoliti; ocolaș, s. m. (înv., șef administrativ al unui district judiciar); ocoliș, s. n. (deviere, abatere), cf. sb., cr. okoliš „cerc”; ocolitor, adj. (care se abate de la ceva); ocolitură, s. f. (deviație); ocolnică, s. f. (înv., hotărnicie); ocoleală, s. f. (deviere). Vezi definitia »

SOHODÓL, sohodoale, s. n. (Reg.) Vale seacă în regiuni calcaroase. – Din sl. sohodolŭ. Vezi definitia »

DIÁVOL, diavoli, s. m. 1. Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău; drac, satana, demon, necuratul, aghiuță. 2. Fig. Nume dat unui copil sau, p. ext. unui om vioi, zglobiu, isteț sau obraznic, rău. – Din sl. dijavolŭ. Vezi definitia »

PODMÓL, podmoluri, s. n. (Pop.) 1. Aluviune; p. ext. mâl, nămol sau teren mâlos. ♦ Cantitate mare, grămadă. 2. Mal înalt, abrupt, ros de ape. 3. Prispă. ♦ Vatră de lut pe care este clădit cuptorul în unele case țărănești. [Pl. și: podmoale] – Din bg. podmol, magh. padmaly. Vezi definitia »