ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

DUOPÓL s. n. situație a unei piețe dominată numai de două monopoluri. (< fr. doupole) Vezi definitia »

GRAMINICOL, â??Ă? adj. (despre paraziți) Care trĂ?iește pe graminee. -Din fr. Graminicole Vezi definitia »

BOL, boluri, s. n. (În expr.) Bol alimentar = cocoloș rezultat din amestecarea alimentelor cu salivă. – Fr. bol. Vezi definitia »

COMSOMÓL s.n. a. Organizație revoluționară a tineretului în fosta U.R.S.S.. b. Organizație de masă, care a activat între anii 1917-1990 în rândurile tineretului din U.R.S.S., având drept scop propagarea idealurilor comuniste. (din rus. komsomol < Kommunisticeskii Soyuz Molodeji = Uniunea Comunistă a Tinerilor) [def. a. MDN, b. NODEX, et. MW] Vezi definitia »