ABRÁC s. n. (Reg.) Grăunțe de ovăz servind ca nutreț. – Magh. abrak Vezi definitia »

BIVUÁC s. n. 1. cantonament de trupe (în corturi) în afara localităților. 2. adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști. (< fr. bivouac) Vezi definitia »

LĂIBĂRÁC, lăibărace, s. n. (Reg.) Laibăr. – Laibăr + suf. -ac. Vezi definitia »

OTARÁC, otarace, s. n. (Reg.) Scăunaș (format dintr-o scândură așezată transversal) la capătul dinainte al luntrei de pescuit. Vezi definitia »

CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) Vezi definitia »