Definita cuvantului rondel
RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu rondel
GHIOZDĂNÉL, ghiozdănele, s. n. Diminutiv al lui ghiozdan; ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el. Vezi definitia »
CINÉL s. n. instrument muzical de percuție din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, provocând un sunet strident; cimbal; talgere. (< it. cinelli) Vezi definitia »
LABÉL s. m. 1. petala superioară a corolei orhideelor. 2. partea mediană a buzei inferioare la insecte. (< fr. labelle, lat. labellum) Vezi definitia »
măcél (măcéluri), s. n. – Masacru, omor. Origine îndoielnică. Ar putea reprezenta lat. macĕllum (Pușcariu 1007), cf. it. macello, prov. masel, v. fr. maisel; dar nu apare în texte vechi și nu este popular. După Tiktin și Candrea, împrumut literar, din it. macello; această ipoteză ar fi plauzibilă, dacă s-ar presupune că cuvîntul următor, cu suf. de agent, s-ar menține datorită cuvîntului simplu. Der. măcelar, s. m. (casap), din lat. macĕllarius (Pușcariu 1008; Candrea-Dens., 1035; lipsește în REW 5200), cf. ngr. μαϰέλλάρης, de unde alb. makjeljar, it. macellaio; măcelăresc, adj. (de măcelar), atestat la Radu Popescu, la începutul sec. XVIII; măcelăreasă, s. f. (nevasta măcelarului); măcelări, vb. (a omorî, a extermina); măcelărie, s. f. (magazin de carne). Vezi definitia »
PUȚINÉL, -EÁ, -ÍCĂ, puținei, -ele, adj., adv. Puțintel. ◊ Expr. Puținel și... = aproape că..., gata-gata să... – Puțin + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »