Definita cuvantului reticență
RETICÉNȚĂ s.f. Omisiune voită, ocolire a unui lucru care trebuie spus; reținere, atitudine reținută, rezervată într-o anumită chestiune. ♦ Figură de stil prin care cineva își întrerupe deodată șirul gândirii pentru a trece la o altă idee, lăsând numai să se înțeleagă ceea ce ar fi voit să spună. [< fr. réticence, cf. lat. reticentia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reticență
BARÍTĂ s. f. (hidr)oxid de bariu, folosit în radiologia tubului digestiv. (< fr. baryte) Vezi definitia »
FOSFÚRĂ, fosfuri, s. f. Combinație a fosforului cu un metal, folosită la combaterea rozătoarelor. – Din fr. phosphure. Vezi definitia »
SAPONÍNĂ s.f. Substanță de origine vegetală care în contact cu apa face spumă abundentă. [< fr. saponine]. Vezi definitia »
SÁLVĂ s.f. Serie de lovituri, de descărcări ale unei arme de foc. ◊ Salvă de salut = salvă trasă, fără proiectile, în diferite ocazii festive. [< fr. salve, it. salva]. Vezi definitia »
BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. Vezi definitia »