Definita cuvantului năstav
năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năstav
CAV, -Ă adj. (despre obiecte) care are o cavitate. ♦ venă ~ă = fiecare dintre cele două vene principale care aduc sângele la inimă. (< fr. cave, lat. cavus) Vezi definitia »
ZUÁV s. m. militar francez dintr-un corp de infanterie, pe vremuri în Algeria. (< fr. zouave) Vezi definitia »
MẤRȘAV, -Ă, mârșavi, -e, adj. Lipsit de scrupule, josnic, infam, ticălos. ♦ (Reg.) Scârbos, dezgustător. [Acc. și: mârșáv] – Din sl. mrŭšavŭ. Vezi definitia »
BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave) Vezi definitia »
LÍȘTEAV, -Ă, liștevi, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre ape) Murdar, tulbure, mocirlos. 2. Brut, primitiv. Vezi definitia »