frunceá s.f. (înv.) frunte. Vezi definitia »

beleá (beléle), s. f. – Lovitură, necaz, supărare. – Mr. bilé, bileauă, megl. bilea. Tc. bela (Roesler 589; Șeineanu, II, 45; Lokotsch 194); cf. ngr. μπελιᾶς, alb. belja, bg. belja, sb. belaj. Cf. belaliu. Vezi definitia »

ȘUȘANEÁ¹, șușanele, s. f. (Înv.) Pușcă lungă arnăuțească. – Din tc. șișane, șeș-hane. Vezi definitia »

gebhaneá (-éle), s. f. – Pulberărie, depozit de pulbere. – Var. ge(a)b(e)hanea. Tc. cebhane (Șeineanu, III, 55; DAR). Sec. XVIII, înv. Aceluiași radical geb „pulbere” îi aparține gebegiu, s. m. (înv., artificier), din tc. cebeci (Șeineanu, III, 55). Vezi definitia »

CEA interj. Strigăt cu care se mână boii spre dreapta. ♦ (Substantivat) Partea dreaptă; dreapta. [Var.: (reg.) ceála interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »