REBÉC s.n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. V. rebab. [< fr. rebec, cf. ar. rabab]. Vezi definitia »

inec Vezi definitia »

PALEOPITÉC s. m. maimuță antropomorfă fosilă desco-perită în depozitele din India. (< fr. paléopithèque) Vezi definitia »

cap sec expr. om prostănac / nătărău. Vezi definitia »

a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situație fără ieșire. 2. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »