Definita cuvantului chit
chit adv. – Liber, în pace. Fr. quitte. Se întîlnește cu dubletele cfit și fit, care redau pronunțarea germ. quitt. – Der. (de la cfit) cfitui, vb. (a rezolva probleme; a fi liniștit). Forma chitui se aude mai puțin, fiind înlocuită prin achita. După Sanzewitsch 201, cfitui vine din rus. kvitovatĭ.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu chit
NESECĂTUÍT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Ne- + secătuit. Vezi definitia »
CRISTALÍT s. n. cristal mic incomplet format, care intră în structura unui corp policristalin. (< fr. cristallite) Vezi definitia »
ÎNCOLȚÍT2, -Ă, încolțiți, -te, adj. 1. (Despre plante) Răsărit2, germinat. 2. Mușcat, prins cu colții. ♦ Fig. Prins la strâmtoare. – V. încolți. Vezi definitia »
RIOLÍT s. n. rocă magmatică efuzivă, asemănătoare granitului, cu textură porfirică; liparit. (< fr. rhyolite, germ. Rhyolit) Vezi definitia »
ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 3. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji. Vezi definitia »