SALÚP, salupuri, s. n. (Reg.) Haină femeiască fără mâneci, de obicei îmblănită. – Rus. salop (< fr.). Vezi definitia »

stup (-pi), s. m. – Știubei, roi, matcă. – Mr. stup. Sb. stup „stîlp”, din sl. stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stîlp). Cf. sb. stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloană” față de rut. stub „trunchi găunos”), căci un trunchi gol era forma curentă a stupului primitiv. Totuși acest etimon a fost respins și s-a preferat în general lat. *stupus ‹ gr. στύπος (Meyer, IF, VI, 121; Pușcariu, Conv. Lit., XXXIX, 50; Diculescu, Elementele, 463; REW 8334; Candrea), care nu pare mai convingător. Din aceiași rădăcină sl., prin intermediul rut. deja citat, provine știob, s. n. (vas de lemn pentru lături), și de aici, cu suf. dim., știubei, s. n. (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troacă). Înrudirea între stup și știubei, a fost pusă la îndoială, datorită diferențelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferențe existau deja în sl. Der. stupar, s. m. (prisăcar); stupărie, s. f. (stupină; apicultură); stupărit, s. n. (apicultură); stupină, s. f. (prisacă); stupiniță, s. f. (plantă, Platanthera bifolia, P. chlorantha). Vezi definitia »

chiúp (chiúpuri), s. n. – vas, cupă. – Var. (înv.) chiub, (rar) chiupă. Mr. chiupe, megl. chiup. Tc. küp (Cihac, II, 564; Șeineanu, II, 117; Meyer 230; Lokotsch 1249); cf. alb. kjup, bg. kjup, sb. ćup. Cuvîntul tc. pare a fi în legătură cu lat. cuppa și der. săi (cf. Marcel Cohen, Bull. Soc. Linguist., XXVII, (1926-7), p. 91). Vezi definitia »

CHIUP, chiupuri, s. n. (Reg.) Vas de lut ars, de mare capacitate, în formă de amforă, întrebuințat pentru păstrarea untdelemnului, a murăturilor etc. – Din tc. küp. Vezi definitia »

ciup (ciúpi), s. m. – 1. Smoc de păr, moț, tupeu. – 2. Șuviță, plete, cîrlionț. – 3. Copac stufos, frunziș. – Mr. ciup „ață de cînepă”. Sl. (sb. čup „smoc”, rus. čup „moț”), cf. alb. čupë „plete”. Nu poate proveni direct din sb., cum crede DAR, datorită circulației extinse a cuvîntului rom. Pare cuvînt diferit de cel anterior, probabil în legătură cu ciuf. – Der. ciupos, adj. (zbîrlit, ciufulit). Vezi definitia »