LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus. Vezi definitia »

ATONALÍSM (‹ fr. {i}) s. n. Concept de compoziție care a apărut în cursul primului pătrat al sec. 20, ca urmare a procesului de dezintegrare a tonalității (care a început cu Listz, Wagner ș.a.). Rezultă dintr-un mod de exprimare bazat pe înlănțuirea de acorduri din game îndepărtate unele de altele și astfel lipsite de atracție reciprocă și de posibilitatea raportării lor la un centru comun (sunet, acord). Părți atonale cuprind unele compoziții de R. Strauss („Electra”), Bartók, Stravinski etc. Primul care a creat lucrări în intregime atonale a fost Schönberg („trei piese pentru pian” etc.). Există a. liber și a. organizat serial. V. serialism. Vezi definitia »

NEOLAMARCKÍSM s.n. Curent evoluționist în biologie care explică evoluția ca rezultat al activității fiziologice a organismului, selecția naturală fiind privită ca un factor secundar. [Cf. fr. néo-lamarckisme]. Vezi definitia »

MUTUALÍSM s.n. 1. Sistem de solidaritate, de ajutor reciproc. 2. (Biol.) Traiul împreună al mai multor organisme de specii diferite. [Pron. -tu-a-. / < fr. mutualisme, cf. lat. mutuus – reciproc]. Vezi definitia »

CIVÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, zel, devotament de care dă dovadă un bun cetățean. – Din fr. civisme. Vezi definitia »