Definita cuvantului cin
cin (cínuri), s. n. – 1. Clasă, rang, categorie. – 2. Breaslă, corporație. – 3. Situație, poziție, funcție. Sl. činŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 52); Cf. mag. csin. – Der. încinuit, adj. (înv., afiliat unei corporații sau unui ordin); cinovnic, s. m. (funcționar, vînzător), din rus. činovnik (sec. XIX, astăzi rar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cin
FLORENTÍN, Ă adj. Stil florentin = stil arhitectonic rezultat din combinarea proporțiilor mari și severe ale stilului antic cu eleganța stilurilor bizantin și roman; pălărie florentină (și s.f.) = pălărie (din împletitură de pai) cu boruri largi și împodobită cu flori. [< it. fiorentini, cf. Florența – oraș în Italia]. Vezi definitia »
TERPÍN s.n. (Med.) Hidrat de terebentină, care se prezintă sub formă de pulbere albă sau de cristale incolore, cu miros aromatic, folosită ca expectorant. [< fr. terpine]. Vezi definitia »
HIALÍN, -Ă adj. care are înfățișarea, transparența sticlei; vitros. (< fr. hyalin) Vezi definitia »
DEBREȚÍN s.m. Un fel de cârnat preparat din carne în intestine subțiri de porc, care se consumă prăjit sau fript la grătar. [Cf. germ. Debreziner < Debrețin – oraș în Ungaria]. Vezi definitia »
SCRUTÍN s. n. 1. mod de alegere pentru organele de stat prin buletine care se introduc într-o urnă. ◊ ansamblul operațiilor. 2. mod de adoptare, prin vot, a hotărârilor la conferințele internaționale sau la sesiunile organizațiilor internaționale. (< fr. scrutin) Vezi definitia »