MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira]. Vezi definitia »

nevăstoáică s.f. (reg.) nevăstuică, femelă. Vezi definitia »

MÂRȘÁLĂ s. f. (Reg.) Mâzgă depusă pe pietrele care stau în apă. Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ s. f. reacție a organismului sau a țesuturilor vii față de radiațiile ionizante. (< fr. radiorésistance) Vezi definitia »

hápchină, hápchini, s.f. (reg.) bucată. Vezi definitia »