CAPÂNTÓRTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap¹ + întort „întors” + suf. -ură. Vezi definitia »

PASIFLÓRĂ s. f. plantă din America tropicală și din Asia, cu tulpina ramificată și cu flori albăstrii sau albe-roz. (< fr. passiflore, lat., it. passiflora) Vezi definitia »

COXARTRÓZĂ s.f. (Med.) Reumatism cronic degenerativ al șoldului; coxartrie. [< fr. coxarthrose]. Vezi definitia »

semelchítă s.f. (reg.) sulfină albastră. Vezi definitia »

CONTEXTÚRĂ s. f. 1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei. 2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură. ◊ (fig.) structură, schelet. (< fr. contexture) Vezi definitia »